Emoționalismul

O formă a mândriei (și a iubirii de sine) este emoționalismul. Acesta este a crede că ai putea să faci o treabă mai bună decât Dumnezeu deoarece lui Dumnezeu nu Îi pasă însă ție da. Este de-a dreptul nelegiuire. Este o mulțumire de sine și o aplecare asupra „milei” personale încurajată de diavol a se ridica deasupra lui Dumnezeu.

Dumnezeu permite ca unii să meargă în iad ca urmare a libertății lor de a decide. Dumnezeu permite ca unii să-și distrugă viața ca urmare a aceleiași libertăți. În fața acestora emoționalismul este să gândesc că Lui nu-I pasă. Dar mie da.

Din emoționalism creștinii se căsătoresc cu o cauză pierdută pe ideea că Dumnezeu nu l-a putut mântui – sau n-a putut-o mântui – dar o să pot eu ceea ce Dumnezeu nu a putut. Tot din emoționalism creștinii nu-și disciplineaza copiii. Și tot din emoționalism purtăm uneori discuții interminabile cu cineva care deja și-a închis urechile la dragostea Duhului Sfânt.

Pentru unii creștini Dumnezeu este Unul Care nu-i contrazice niciodată… Tot ce fac ei este bine și Dumnezeu e Cel mai drăguț suporter… Pentru că, gândesc ei, Dumnezeu nu caută decât să le cultive emoția proprie care este atât de „pură”. Emoționalismul este să declari în sinea ta că viața nu ar trebui să conțină durere…

La picioarele Crucii Sale văd o dragoste care nu se crede a fi ceva ci este o acțiune. Mă-nchin unei iubiri care mă mântuiește și care este totul. Nu mai trăiesc eu ci El trăiește în mine. Mă lepăd de emoționalismul care mă exalta oprindu-mă de la a primi dragostea Lui. Și mă odihnesc în grija Lui pentru mine. Universul nu stă pe umerii mei. Eu sunt doar un închinător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s