Administratorul Nedrept

În Luca 16 avem pilda administratorului nedrept care, după ce că era suspectat de furt, fură și mai mult ca să se împrietenească cu datornicii stăpânului. El nu a furat de la stăpân pentru a-și face provizii pentru el ci a furat de la stăpân ca să dea datornicilor și astfel să și-i facă prieteni și să fie primit ulterior în casele lor. Dar nu este furtul păcat? Ei bine, cheia întregii întâmplări stă în faptul că stăpânul l-a lăudat. În loc să-l dea pe mâna poliției, stăpânul l-a felicitat și declarat înțelept. Se pare că era voia stăpânului de la început ca bunurile lui să ajungă la datornicii săi.

Harul pare un furt! – cum adică să ai bucurie, iertare, pace și promovare / zidire când tu ești așa un datornic? – nu ți-ai plătit datoria, nu meriți! Da, pare un furt dar asta doar până când înțelegi că harul este voia Stăpânului, așa cum a fost voia Lui să se întâmple cea mai mare nedreptate – să-Și dea Fiul. Acum harul nu mai este furt ci este noua dreptate!

Dumnezeu e sătul de pastori drepți (că are prea mulți) care nu laudă pe cineva decât când „merită”, nu promovează pe cineva decât când „merită” și țin o listă precisă cu datornicii. Și-și fac datorie „sfântă” din a îndemna oamenii să-și plătească datoriile la Dumnezeu. Dumnezeu caută pastori nedrepți care „fură” din cămara plină de dragoste, zidire, primire, iertare, încurajare, promovare a Stăpânului și dau cu mână largă datornicilor!!!

Să dăm cu mână largă pentru că nu dăm de la noi! În plus, mai suntem și primiți în casele oamenilor pentru ce le-am dat, pe când noi nu le-am dat nimic de la noi ci doar din ce am „furat” de la Stăpânul nostru.