Familia Perfectă

Îmi imaginez două familii: una încearcă să crească în a fi cât mai buni – soțul perfect și soția perfectă – pe când cealaltă încearcă să crească în har – a ierta tot mai mult căderile celuilalt. Exterior prima pare a fi pe calea lui Dumnezeu pentru că o să fie mai drepți. Însă uităm în nebunia noastră (îmi cer scuze pentru jignire) că toți suntem păcătoși. La fel. Și primii sunt păcătoși, și ceilalți. Doar că primii vor fi dărâmați la cel mai mic eșec pe când ceilalți vor trece peste toate.

Dumnezeu ne cere să creștem în har. Problema nu este niciodată că nu suntem destul de buni. Ci că nu cunoaștem, nu primim, nu ne bazăm pe și nu creștem în harul Lui.

Mesajul diavolului pentru unii este să fie cât mai ticăloși iar pentru alții este să fie cât mai buni, cât mai drepți – este partea de „bine” a pomului cunoștinței. Mesajul lui Dumnezeu este să creștem în harul Lui. O singură faptă de dreptate este îndeajuns pentru îndreptățirea noastră – și această singură faptă a fost împlinită de El la Cruce.

Biserica este un dezastru însă funcționează pentru că este o capodoperă a harului Său. Lumea va ști că suntem ai lui Dumnezeu nu când vom arăta organizația perfectă ci când vom arăta organizația atât de imperfectă încât nu poate supraviețui decât prin dragoste. Și aici deabia cel mai slab capătă rolul cel mai important.